Copiii invata ceea ce traiesc. Asa ca, traind inconjurati de iubire nemarginita, sinceritate si avand un model pe care sa il urmeze, asta invata si ei.
Robert A. Heinlein candva a spus: “A fi mama este o atitudine, nu o relatie biologica”.
Daca sunt de acord? Da. De ce? Pentru ca in Romania, spre exemplu, anual sunt abandonati mai mult de 5000 de copii.Si asta ma face sa cred ca “relatia biologica” nu prea conteaza in acest caz.
A fi mama este o atitudine.Este atitudinea pe care trebuie sa o ai atunci cand iei anumite decizii din viata copilului tau. Este atitudinea dulce pe care o ai atunci cand rasul celui mic te copleseste, sau atitudinea ferma pe care trebuie sa o impui atunci cand il inveti ce e bine si ce e rau.
O mama e acolo din primul moment al vietii tale, plangand de fericire datorita simplului motiv ca existi.
O mama stie cand e ora ta de somn, ora de mancat si stie cand plangi din cauza ca iti dau primii dintisori.Tu nu stii nimic din toate astea, habar nu ai ce se petrece cu tine.Dar ea e acolo sa imortalizeze in mintea ei fiecare moment prin care treci.E acolo sa te auda spunand primul cuvant, sa iti vada primii pasi si primul cantecel invatat.
Stiai ca mama ta a fost la serbarile tale de la gradinita. Dar stiai ca a spus, in soapta, poezia odata cu tine in timp ce te filma?Si mai stiai ca pentru un moment nu si-a mai putut stapani lacrimile?
Stiai ca se invoia de la serviciu sa fie prezenta la premierea ta scolara , chiar daca se certa cu seful? Sau ca suferea de fiecare data cand erai racita?
Si mai ales stiai ca a avut emotii mai mari decat ai avut tu cand ti-ai dat fiecare exament din viata ta? Si stiai ca se mandrea cu tine la cea mai mica ocazie?
Stiai ca de fiecare data cand vade ca un copil sufera de o boala, se pune in locul mamei lui, iar apoi vine si te imbratiseaza, multumind ca esti bine?
Cel mai important: stiai ca tot ce asteapta in schimbul acestor lucruri este ca tu sa fii in siguranta si fericit? Cred ca asta o stiu doar ele, mamele.
